Templul Mare din Siret

Dacă este sabath, urmează să prezint încă o sinagogă din România. Templul mare din Siret.

Primii evrei s-au stabilit în Siret în jurul anului 1371, când Siretul a obținut statutul de oraș. În acel an a fost angajat un bijutier evreu la curtea domnitorului Moldovei. Dezvoltarea rapidă a orașului ca urmare a situării sale pe drumul care ducea din Galiția (prin Cernăuți și Suceava) în Ungaria a determinat stabilirea mai multor familii evreiești la Siret chiar înainte de secolul al XVI-lea.

Din cei 7.240 locuitori ai orașului în 1880, evreii reprezentau 43.1% din populație (3.122 locuitori). În anul 1914 locuiau în oraș 3.500 de evrei. Comunitatea evreilor era organizată după modelul unei bresle, fiind condusă de un staroste și a fost subordonată față de comunitatea din Suceava până la mijlocul secolului al XIX-lea, când a devenit comunitate independentă. Comunitatea gestiona 3 fonduri: "Fondul Leib Echner" prin care se acordau burse pentru elevii evrei și non-elevi; "Fondul Kalman Hecht" care sprijinea școlile de Talmud Tora și "Fondul Aaron Blum." Pe lângă Templul Mare, în oraș mai existau 4 sinagogi publice și 4 sinagogi particulare.

Templul mare din Siret a fost construit în anul 1840, în centrul orașului. Este unul dintre cele mai vechi lăcașe de cult evreiești din nordul Moldovei. În cadrul acestui templu a funcționat și o școală hasidică.

Templul Mare din Siret are aspectul unei clădiri obișnuite, cu ferestre ușor arcuite. Interiorul clădirii este decorat cu pricepere și sensibilitate artistică.

Printre rabinii care au activat la acest templu sunt de menționat Reb Burstyn, Dr. Samuel Freifeld și Reb Baruch Hager (din dinastia hasidică de Vijnița). Rabinul Freifeld a studiat la Basel (1905-1909) și a fost rabin la Nové Mesto (Slovacia), înainte de a fi chemat la Siret, unde a murit subit în 1930.

Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit care au determinat o serie de persecuții la adresa evreilor: ei erau bătuți pe stradă, siliți să țină prăvăliile deschise de Șabat etc. În iunie 1940 noile legi adoptate de guvernul Ion Gigurtu au prevăzut confiscarea proprietăților, expulzarea din școli și din funcțiile publice a persoanelor de etnie evreiască și interzicerea medicilor evrei să trateze pacienți de alte etnii.

La sfârșitul anului 1940 în Siret mai trăiau doar 1.614 evrei (14,2% din populație). Când Armata Română a trebuit să se retragă din Bucovina de nord, mai mulți evrei din Siret au fost uciși.

La 20 iulie 1941, toți evreii din Siret au fost concentrați într-un ghetou și au fost duși pe jos la Dornești. Acolo au fost urcați într-un tren de marfă și, după 14 zile, au ajuns la Calafat. După două luni, în octombrie 1941 au fost trimiși din nou în Bucovina, unde au făcut două săptămâni de muncă forțată, apoi au fost deportați în Transnistria, în lagărele Berșad și Moghilev Podolsk. 80% dintre evrei au murit din cauza bolilor, frigului și foamei.

În clădirea templului există două tablouri pe care sunt inscripționate numele a 400 de evrei din Siret decedați în lagărele din Transnistria.

Shabbat Shalom!